INVATATURILE IUBIRII

“Lumini si umbre in relatia de cuplu” – poetica si vaga exprimare, nu-i asa?

Dar “Cuplul”? …Ti-e un pic mai clar ce-nseamna pentru tine?
De ce n-ai si tu o relatie ca lumea?! Sau cum se face ca in loc de O RELATIE, ai prea multe sau ... niciuna?! à Te-ar ajuta sa afli?
Ori pentru ce motiv (real!) stai in relatia ta - fie ...buna, fie rea?
Dar de rolul pe care tinzi sa-l joci in relatia de cuplu ai idee? (Pariu ca nici nu ti-a trecut prin cap pana acum ca ai putea juca si alte roluri decat cel de “iubit” / “iubita”?)
Ti-ai dat seama de unde vin piedicile in cuplul tau? Reusesti sa le depasesti?
Ai habar ce resurse detii pentru o viata de cuplu sanatoasa? (Enumera cinci, chiar acum! Hm...?) Dar ce sa faci cu ele, stii?

Cum? Nimic din toate astea nu conteaza?! Cu atat mai mult, hai sa ne vedem! Sambata (28.11.09) la 10:00 – excelent prilej pentru a explora impreuna - fix ce conteaza pentru tine; si pentru fiecare din ceilalti 9 care ni se alatura!
Ce vei obtine la finalul celor trei ore? Numai experimentand vei afla, restul .... simple presupuneri... :)
A! Exista totusi si o certitudine: Volumul 1 din “Invataturile iubirii” – iti va fi oferit in dar.

Diana
(psiholog ID Learning)
TAXA DE PARTICIPARE: 50 RON + tinuta lejera

Gazda workshop: Diana Onila - Psiholog cu drept de practicǎ autonomǎ în domeniul Consilierii Psihologice si Psihoterapiei Experienţiale (individualǎ şi de grup). / Psiholog practicant autonom in domeniul Psihologiei muncii si organizationale, precum si in Psihologia aplicata in servicii.Read More

JURNALUL UNUI VIS

“Si atunci bufonul mi-a spus: "Am gasit. Stiu. Secretul este sa iubesti un om pentru tot ce nu iti poate oferi. De-abia atunci nu te vei iubi pe tine in el. De-abia atunci el nu-ti va fi oglinda si vei privi cu adevarat in sufletul lui. Da, sunt neputincios, caci niciodata n-am stiut sa sparg oglinzi.... Mi-a fost teama c-am sa ma omor." (Tudor Chirila)

Ziua intai : Sentimentele ingropate de vii nu mor niciodata. Bantuie fara capatai prin suflet si se amesteca prin ganduri ratacindu-le…

Desi era sambata dupa-amiaza orasul nu-si gasise inca linistea. Vuia de claxoane, pasi grabiti, glasuri de vanzatori ambulanti, coloane oficiale, alaiuri nuptiale, teribilisti pe motoare turate la maxim, grupuri de adolescenti, fluiere de politisti in intersectii, reclame sau sloganuri electorale strigate la megafoane, muzica house in masinile aliniate la semafor, ambulante...
Ania tocmai terminase ultimele doua ore de antrenament ale saptamanii si se hotarase sa mearga pe jos o portiune din drumul catre casa. De fapt soarele si cele 20 de grade neobisnuite pentru o zi de noiembrie au determinat-o sa se intoarca de pe scarile gurii de metrou si s-o porneasca la pas prin “lume”.
A privit cateva vitrine atrasa nu de produse, ci de maiestria cu care au fost aranjate. I-ar fi placut sa fie decorator de vitrine. Numai ca nu s-a considerat niciodata indeajuns de talentata pentru asta.
S-a amestecat apoi cu oamenii grabiti din jur incercand sa surprinda printre ei toamna in copacii de pe marginea trotuarului. Cand ingalbeniseara cu totii? “Parca si copacii sunt pe repede-nainte in orasul asta” si-a zis. I-a parut rau ca dimineata uitase acasa Ipod-ul. Simtea nevoia sa se izoleze cumva de tot vacarmul, sa-si puna gandurile pe o melodie preferata.
La fiecare pas orasul miroase altfel: covrigi calzi, vopsea proaspata, mici, saorma, gaze de esapament, Polo de la Ralph Lauren (hm, candva parfumul asta avea pentru ea un alt nume), hamburgeri, din nou covrigi, gunoi, fum de tigara, pateuri, alt parfum (de data asta necunoscut si destul de neplacut. “Cum o putea femeia asta sa stea o zi intreaga cu pielea mirosindu-I astfel?”), praf, tufanele…
- Hai sa va dau flori doamna!
Ania s-a oprit o clipa si a privit zambind gramada de tufanele colorate de la picioarele florarului. Dincolo de aspect ii placea mult incapatanarea lor de a traversa toamna capricioasa cu veselie si optimism. Petalele lor nu au fost niciodata imprastiate pe cearsafuri de indragostiti sau fotografiate din toate unghiurile. Insa sunt singurele care isi pastreaza mirosul dupa bruma sau vreun episod de ger timpuriu. Mirosul lor putin iute si proaspat.
- Ieftine domnita!
Ania si-a ridicat privirea si zambetul catre florar si s-a intors sa plece. Si-ar fi luat macar un buchet dar stia ca avea de facut cumparaturi pentru casa asa ca i-ar fi fost greu sa protejeze florile printre sacose, mai ales ca avea pe umar geanta mare cu echipamentul de sport.
- Frumusete, buchetul asta e gratis pentru tine, ca demult n-am mai vazut asa ochi! a auzit din spate vocea barbatului.
“Frumusete…demult n-am mai vazut asa ochi” a repetat gandul Aniei. “Frumusete”… Intr-o fractiune de secunda, alte cuvinte care nu mai contau de ceva vreme si pe care le stia deja sterse pentru totdeauna au inceput sa-i invadeze fiecare celula a mintii: el, te iubesc, deznadejde, nevoie, drag, inceput, tradare, fior, degetele lui frumoase cu unghii rotunde, a insela, as vrea sa fiu cu tine, umilinta, mirosul lui, suflet, dor, tacere, lasitate, poze, orgoliu, sarut, cealalta femeie, ticalos, e-mail, ianuarie, nu te iubesc, nehotarare, intreg, neraspunsuri... Cu ochii in gol, inundati de lacrimi aparute de nicaieri, Ania ii comanda disperata creierului sa-i miste picioarele pentru a fugi de locul acela in care cuvintele o luasera razna. Incerca din rasputeri sa se scuture de ele. Dar era mult prea tarziu. Nu se mai putea impotrivi. Creierul nu o mai asculta. Primise comanda dinlauntru sa gaseasca explicatii pentru toate cuvintele “noi”, sa formuleze propozitii, fraze, paragrafe, povesti…

A fost odata ca niciodata… Asa incep de obicei povestile pentru copii.
Povestea ei de adult incepe cam la fel: a fost odata, ca niciodata pana atunci in viata ei de femeie de aproape 30 de ani…

Va urma… (sau nu)Read More