Posts

Cu greu îmi aduc aminte petice de timp când nu aveam un câine. Fie că eram mici copii și aveam un câine în curte la casă, ori niște mititei pe care-i luasem de pe stradă la apartament, dar care erau ai noștrii - ai familiei - până la "câinii mei".

Îi țin minte pe toți. Toți câinii pe care i-am crescut, pe care i-am pierdut. Unii au fost extrem de fericiți, alții aveau povestea lor tristă, dar nu au lăsat niciodată să se vadă. Doar când mă gândesc acum la câinii bunicilor, câi...nii copilăriei mele, nu toți erau tratați cum mi-ar fi plăcut mie. Cu ei mă jucam cel mai des, iar coada, limba, ochii și tot trupul lor nu mi-a arătat niciodată nimic mai puțin decât fericire și dragoste.

Mă întreb câți câini trebuie să crești până poți să spui că de fapt tu ai fost crescut de câini.

Vrem să facem parte din viața unui câine, din nou. Dar mai ales Tudor. Sigur, lucrurile sunt și mult mai diferite acum. Timp mai puțin, spațiu mult prea mic, Tudor însuși mult prea mic încă. Dar vrem ca și el să fie „crescut de câini”.

Câinele lui va fi o metaforă.

Ochii săi vor fi lanterne,
Coada lui o elice,
Mârâitul lui un motor,
Dinții lui vor fi pumnale,
Nasul lui un burete,
Limba lui o felie de șuncă,
Blana lui o pătura,
Picioarele îi vor fi crengi,
Ghearele lui vor fi ace,
Iar ei doi vor fi mereu o năzbâtie.

Lătratul său va fi un fulger,
Urletul lui va fi un tunet,
Dar el va fi un „băiat bun”,
Iar numele lor va fi Iubire.

See More
No automatic alt text available.

Cât am fost copil, tatăl meu nu mi-a spus niciodată că mă iubește, cel puțin nu până a fost prea târziu pentru a mai fi nevoie să fie spus. Să nu fiu înțeles greșit, nu pentru că nu ne-ar fi iubit - pentru că nu cred să fi fost vreodată un moment în care eu, fratele ori sora mea să nu ne simțim iubiți - ci pentru că venea dintr-o generație care nu spuneau lucrurile astea. Asta aveam să învăț de la tatăl său, bunicul meu, pe calea naturală a chestionarelor copilărești.
Într-o ...zi oarecare, fiind doar noi doi (și caprele noastre) departe de restul lumii, l-am întrebat printre altele dacă mă iubește. Și, fără să zică cuvintele m-a lăsat să înțeleg că da, explicându-mi că noi, bărbații, nu spunem asta… astea sunt chestii care țin de lumea femeilor.

Crescând, nu am simțit niciodată că nu aș fi fost iubit, ba dimpotrivă. Aveam mult mai multe decât majoritatea familiilor la vremea aia (din punctul nostru de vedere aveam totul), părinții mei făceau tot ce știau mai bine iar dintre cei doi, mama era evident cea care îți demonstra dragostea în toate felurile și chipurile. Tatei i-a luat foarte mult timp să-și coboare garda.

Tata îmi spunea că mă iubește altfel, fără cuvinte. Doar că până ce am trecut de adolescență nu realizasem asta încă. În retrospectivă, ca părinte, îmi dau seama cât de multe dintre nuanțele tatei le regăsesc în mine: cum să iubești fără cuvinte, cum să iubești fără gesturi.
Deși vedem unele lucruri diferit, de la politică la religie, rasism, homosexualitate, tata nu și-a aruncat niciodată propriile convingeri asupra noastră. Am fost mereu încurajați să asimilăm, să judecăm, să tragem propriile noastre concluzii. Ceea ce e un lucru mare, zic eu. Este unul dintre marile atuuri ale tatei, pentru mine.

Cred în puterea exemplului și cred că ăsta este și unul dintre motivele pentru care sunt determinat să îi ofer fiului meu (sau copiilor mei, când va fi cazul) tot ce am avut eu și orice e posibil pe lângă asta.
Sentimentul acela de a fi protejat, de a aparține. De a iubi cu și fără cuvinte. De a avea tot ce ai nevoie și multe altele în plus.

Vreau ca fiul meu să crească frumos, senin, să iubească și să nu se teamă să o arate vreodată. Să nu afle niciodată greutatea cuvântului ură. Îi spun și îi voi spune mereu că îl iubesc și că sunt mândru de el. Că mă face să zâmbesc, că mă face fericit. Îl voi săruta și îl voi ține de mână până se va sătura de toate astea și probabil nici atunci nu mă voi opri. Îi voi spune că-l iubesc chiar dacă el o să știe asta mereu - și nu vorbim de acel „te iubesc” pe care îl spui aproape din obișnuință înainte să ieși pe ușă sau când închizi telefonul înainte să-ți iei la revedere. Ci de un „te iubesc” apăsat, pe care îl simți, al cărui gust aproape că îl simți pe buze.

Pentru că a iubi cu adevărat e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am învățat de la părinții mei.

See More
No automatic alt text available.
Photos
Posts

Mi-e dor de o dimineață tăcută, când covorul de ceață învăluie dealul și coboară ușor peste frunzele de vie. Doar corbii se joacă, între întuneric și lumină, între cer și pământ. Privesc - cu cana aburindă în mâini - prin ușa din spate, care e toată un geam, cum luna alunecă pe trena-i de lumină caldă, printre copaci, dincolo de deal.

Am ridicat garduri doar înspre părțile unde stau oamenii, spre pădure este larg deschis. Martor este căprioara care coboară nestingh...erită spre grădina mea de zarzavaturi.

Duc ceaiul la gură și sorb scurt, arde încă și abia acum îmi dau seama. Tolănit pe turnul lui înalt, motanul sforăie și toarce și nu dă vreun semn c-ar vrea să-și lase cuibul prea curând.

Deschid larg ușa și o las deschisă în urma mea. La auzul ușii, bătrânul meu husky ridică ursuz capul de pe covor, se scutură și mă urmează leneș. Fac câțiva pași și mă așez pe fundația de piatră spartă cu care am planuri mari într-o zi, dar deocamdată îmi servește drept fotoliu în primul rând. Spectacolul abia începe.

E sfârșit de vară, puțin cam răcoros pentru tricou, dar ceaiul ține de cald. Tălpile goale aproape ajung la iarba udă care e imediat tăvălită de Rocky. După o vară destul de caldă, aerul ăsta răcoros este perfect, după placul său.

Vântul bate înspre casă și aduce cu el frunze de nuc ce se scutură peste noi iar mărul bătrân își freamătă crengile uscate. Unele abia se mai țin. Ar trebui să-l curăț, îmi zic, în timp ce mai iau o gură de ceai.

Zgomotul îmi sperie musafirul din peticul de varză, care o ia la picior înapoi spre pădure. Rocky pare nederanjat de fuga căprioarei, ceea ce mă miră pentru că, de obicei, îi face plăcere să participe la cursă. Duc un zâmbet în colțul gurii, mințindu-mă că îi place mai mult compania mea.

Am pierdut noțiunea timpului, nu mai știu la ce mă gândeam. Mă aduc în prezent cocoșii, ceaiul nu mai e iar cana e deja mai mult o povară rece. Nici nu știu de ce o mai țin în mâini.

Soarele se chinuie să-și arate colții și dinspre stradă se aud copiii care pleacă la școală, în mare zarvă. Ici, colo, o bicicletă. Trec căruțe în sus și în jos. Motanul meu iese din casă și se îndreaptă spre grădină. Eu si Rocky intrăm.

Mi-e dor de o dimineață tăcută.

See More
Image may contain: outdoor
Inimă în primul pătrar.
Miez de toamnă
Casă în trei
Pământul gol ți l-am acoperit cu iarbă deasă și copaci
Cu fiecare piatră, cărămidă ori stâlp cu care te îmbraci
Am ridicat un templu pentru suflet peste o mână de ciulini
Vremea Lupilor shared a memory.

Still missing you ...

The greatest things you ever taught me are that you can smile and love to the very end.

Image may contain: one or more people, people sitting and text

I hope you dream more often than you sleep. I wish you won't let the world tame your wilderness before too soon and you will love the world fiercely. You are my greatest adventure and I want you to run wild, my child.

0 Likes, 1 Comments - Radu Văduva (@radu.vaduva) on Instagram: “My wish for you is that you dream more often than you sleep 😍”
instagram
Vremea Lupilor is feeling accomplished.

Undeva de-a lungul călătoriei am realizat că țelul este să-mi fac o viață de la care nu ai nevoie de o pauză, de o vacanță. Până acum toate bune!

0 Likes, 1 Comments - Radu Văduva (@radu.vaduva) on Instagram: “I realized somewhere along the way that the goal is to build a life you wouldn't need a break or a…”
instagram
Vremea Lupilor is remembering grandpa.
May 17, 2017

Mi-e dor de-un fost 17 mai
Când pe genunchi mă legănai
Sau mâna-n mâna ta-mi țineai
Când pe furiș pe braț mă luai
Ș-apoi pe umeri mă purtai...
Pe poteci, pe deal, prin Rai
Azi trece iar 17 mai,
Dar tu nu ești, te căutai ...

See More
Image may contain: one or more people, child and outdoor

Cuvintele-n cascade se pierd
Și, chipurile... eu te dezmierd
Dar vorbele mele poate îți par
fiule, o goană de cai
Eu mă mint că-ți alungă orice amar...
Când te iau în brațe și stai
Cu capul pe obrazul meu stâng
Și cu-n deget mă mângâi nătâng
Din călcâie în creștet vreau să te sărut
Îmi zâmbești și mă ierți, sper că nu a durut
În curând te vei târî prin iarbă și băltoace
În miez de vară, când Luna încă mai coace
Ca macul, brațele îți vei desface
Vom râde și te vom striga: haide încoace!

Fiului meu, Tudor - 4 săptămâni.

See More
Image may contain: outdoor

Am visat că picase Luna din cer și alergam prin pădure să găsim locul unde aterizase.
Eu mă împiedicam de rădăcinile copacilor și alunecam prin zăpadă și uneori te luam după mine. Tu mă strângeai de mână și mă trăgeai după tine cerându-mi să nu-ți dau drumul.
Când în sfârșit am găsit-o, aveai crenguțe în păr și obrajii trandafirii, iar respirația ta umplea aerul rece.
Ne uitam amândoi și cuvintele potrivite ni se opreau în gât.
În timp ce lumina-i argintie ni se juca prin ițe...le cămășilor, știam că nu am mai văzut niciodată ceva așa de frumos.
Ne uitam amândoi...
Tu te uitai la Lună,
iar eu mă uitam la tine.

See More
Image may contain: tree and outdoor

Puiul meu de lup,

Cât vei fi copil vei desena cu nesăbuință, ca un nebun. Vei colora în afara liniilor, vei colora după placul inimii. Elefanți albaștri, copaci mov, urși galbeni, oceane verzi - totul e permis.
Pe măsură ce vei crește, lumea va încerca să te facă să rămâi în interiorul liniilor, să colorezi totul exact așa cum este de fapt și sper să te fi vom crescut în așa fel încât să creezi cu sufletul mai mult decât cu privirea. Orice ar fi, să creezi de oricare parte a ...liniilor impuse - fie că scrii, colorezi, dansezi, cânți - orice.
Vreau să văd urșii roșii scăldându-se în oceane verzi, să-ți ascult copacii mov și să-ți citesc elefanții albaștri.
Să nu lași pe nimeni să-ți dicteze ce e frumos și ce nu.
Să iubești mult și pe oricine, să zâmbești des pentru că zâmbetul tău poartă sufletele strămoșilor tăi, iar ochii tăi sper să poarte mereu visurile noastre pentru tine.

See More
Image may contain: outdoor and text

Toamnă, pune-ți rochia de chihlimbar
Bogată-n firul arămiu al frunzelor căzute
Și te mai joacă-n vânt, pe aripi de nălbar,
Ultima oară azi, prin florile trecute

Image may contain: tree, plant, outdoor and nature

După un timp o să înveți că nu toți oamenii percep la fel subtila diferența dintre a ține de mână și a ține de suflet.

Vei învăța că dragostea nu înseamnă mereu sprijin și compania nu înseamnă mereu siguranță.

Și încetul cu încetul începi să înveți că săruturile nu sunt contracte și nici micile gesturi nu sunt promisiuni.

...

Dar vei învăța și să-ți accepti înfrângerile cu capul ridicat și privirea înainte, cu speranța de “va fi” și fără regrete de “a fost”.

Și vei mai învăța să-ți construiești toate drumurile către astăzi pentru că pământul pe care stă ziua de mâine este încă prea nesigur pentru planuri și uneori viitorul găsește o cale să se prăbușească peste tine când te aștepti mai puțin. Dar sigur timpul îți va arăta că nu mereu.

Vei mai învăța că până și căldura soarelui arde atunci când te expui prea mult și vei începe să îți ridici ziduri în jurul tău unde sufletul poate să stea la umbră.

Și vei învăța că poți îndura multe, că ești puternic și că, deși simți că ai pierdut mult, nu ai pierdut totul.

Un singur lucru nu vei învăța, că nu ești iubit. Pentru că eu sunt aici. Pentru că noi suntem aici.

See More
No automatic alt text available.

Coboară-mi Lună peste pajiști
Trimite-mi Soarele să doarmă
Hai să dansăm tăcuți în bezna
Ce chipul tău mereu o sfarmă

...

Hai să ne facem râuri repezi
Să peticim cărări de munte
Să ne-ascundem de amiezi
Purtați de vânt pe un grăunte

Poartă-mi inima prin locuri
În care nimeni nu ne știe
Fără oameni, legi sau blocuri
Ori trăiri din inerție

Coase-mă și-mi întregește
Trupul într-o pătură de stele
Să te-acopăr și-ngerește,
S-adormi în brațele mele

Să ne trezim tot mai fierbinți,
Hai să ne pierdem urmele în mare
Să revenim în lumea lor cuminți
Și s-așteptăm iar Luna să coboare.

- 26 August 2016 #Lala

See More
Image may contain: sky, ocean, nature, outdoor and water

Oamenii care cred că ți-au descoperit slăbiciunea nu au observat încă lupul care ți se ascunde după ochi și nici flacăra din suflet.

Lasă-i să creadă că ești plăpândă și fă ce știu să facă lupul și flacăra cel mai bine.

Suprinde-i când se așteaptă mai puțin.

Image may contain: 1 person, text
Vremea Lupilor is thinking about going home.

Luna mă cheamă acasă... și-am să mă duc

Image may contain: night, sky, tree and outdoor