Antoine de Saint-Florace (Anton-Sebastian Floraţiu) is on Facebook.
To connect with Antoine De, sign up for Facebook today.
Work
  • ProfesorSeptember 2001 to August 2011
    ASPRO (Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România) -

    membru-laureat din martie 1996
    • Liceul cu clasele I-XII PERIŞ, judeţ ILFOV
      In Sep 2011
      ...din sept. 2011 ....
Current City and Hometown
About Antoine De
  • OPERIS CLAVICULAE :
    « ...LUMINIS LIMINA VIDIT
    AUCTOR ANTE DIEM VI (SEXTUM)
    KALLENDAS MAJAS, III (TERTIO)
    ANNO RUBRI AEVI... »
    (FLORATIUS - NATUS...)
    NĂSCUTU-S...
    ...într-o rură colinară – de pe Valea Cotmenei.
    (Confer şi monastirea de unde fuge Mihnea lui Alex Odobescu.)
    Studii primare şi gimnaziale – în satul natal ; liceul – în Urbea lui Neacşu, primul atestat lettrist în limba română ; bacalaureat la vreme, şi student mintenaş – la Iaşi, Bucureşti apoi. (Studii academice prelungite – dar încheiate la numai 43 de ani, când alţi collegi de_ai lui de_abia daca'şi dăduseră cel mult doctoratul - ca să fie şi_ei acolo conferenţiari doar ... nu precum dânsul - profesor doctor "amoris causa", docent - Sebastian-Florea Dobre-Dindeal.)
    Ocupaţii şi meserii : pedagog-student în Vatra Luminoasă şi’n Chitila (cartier din Capitală), Vitan-Bârzeşti ; fotoreporter leikist şi fotograf ambulatoriu pe plăjile euxine ; învăţător-student supleant, un an, la Făcăieni (de Ialomiţa) – mai ‘nainte, tot acolo, fotograf cu atelier fix într-o casă’nchiriată de Coop, idem şi la Borduşani (la nea Gheorghe Poştăraşu) ; fotograf – la Deva (de fapt, la Şoimuş), doar o lună – scos din oraş cu forţa, de către miliţoiul Andruţ Scornişescu, şi trecut la muncă productivă forţată (muncitor-plastician la F. Chim Orăştie) ; revenit ,,acasă", fiindcă (re)devenise tată (şi genetic) în ‘74, rămâne la domiciliul conjugal – inspector comunal (apă-canal şi salubritate) ; în sfârşit, fotograf ruresc cu studio de_ăl bun & urban, mandatar la Cocargeua ; profesor fără studii real-oportune – la Pietroiu (de unde s-a mai scris un roman – de către Val-Emil Galan) şi la Beilic (Jegălia), în Perişoru-Gară (educator-profesor (la Casa de copii din sat, cu şcoală), şi’n Bucureşti apoi (la Şcolile 56 /64, Liceul Victor Babeş, Collegiul Mihai Viteazu, Liceul Dante Alighieri (completând norma cu lecţii şi la «Decebal»), prin provincie – la Dragomireşti-Vale şi la Buftea ... [Mai dicoace : prof de franceză-latină-română la Liceul din Peris - paronim "Paris"... şi la "Rosetti" - Vidra, jud Ilfov}; corector-fotograf, o săptămână doar, la o Casă Mare şi Grasă-Porcină (precum patronul, versificator de talent) de publicitate poetico-politică pro- şi postcomunistă, consiliat şi bătut (pe umăr numai) de către patroni (tată şi fiu, acelaşi Adrian P. Grăsunea) să plece_acasă (noaptea-jumătate, pe jos până’n Vitan de la Casa Presei), fiindcă’l amuşinaseră "sămădăii" că miroase_a "democratofilie", crâncen ; meditator de limbi latine şi romane – în particular, prozator-profesor cu diplomă de laureat ASPRO şi de licenţă + carnete – şapte, dintre care doar unul dus până la capăt de drum academic... (Posedă şi *pegatoretă, zău! - adusă tocma’ din Filonia, trăitor Acolo, de altfel, din 1986.)
    Debutează la 13 ani, în revista «Luminiţa» - cu trei strofe roşii (plagiate*ZIC: de fapt), conforme cu cravata pe care_o purta cu mândrie de copil-comunist ; la 22 apoi – cu versuri pre limba latină, în Munchen («VOX LATINA») şi’n Avignon («VITA LATINA»), sub pseudonimul Sibis Dacoromanus Dobris ; mai târziu – în Revista «Rostitutia» a lui Dan-S. BOER, cu numele dintr-azi la fel oleacă... şi’n rubrici matrimoniale pentru excursii filogine pe Coasta Pine-Pierre şi stabilire’n Conchaudville.
    Are sub dictare o carte – «DICTANDO DICTANDA» ;
    pe care speră să_o termine de tapat /computerizat până va împlini 95 de ani. Deie Domnul succes şi de librărie !
    ------------------------------------------------NOTE : -----------------------------
    *pegatoretă, zău...: asta ar fi un fel “inefabil” de căruţă trasă de “pegaşi” către stele verzi – chiar şi cu patru litere fiind scrisă : “pegă” ; eliminând numai două sunete mediane, ghicim că’i vorba doar de_o “p..ă” ; cuvânt de_origine latină – ne’nscris în DEX-uri deomdată. Alte interpretări, mai literar-mitologice, sunt în consens şi cu ceea ce gândim noi.
    plagiate* ZIC: (plagiate*ZIC:de fapt) = plastografie
    Trebuie să recunosc : Măria lui Bărăscu (secretar cu scris frumos la Sfatul Popular) ’l_avea pe frate-său pe la Casa Scînteii – „scriitor /poiet”.
    Ştiau şi el şi dânsa (de Măria chiar eram îndrăgostit în clasa a VI-a), desigur şi secretarul-tată, multă lume ştia de preocupările mele – „extracurriculare”, ca să le spun aşa. Vine’ntr-o zi Măruţa la şcoală cu_o versificaţie_a lui frate-său de trei catrene despre ...: „sătucul meu, ce până ieri era / căzut în neagra beznă a robiei, / se’nalţă astăzi ca o mică stea / clipindu-şi lin lumina bucuriei.” Nu mai ştiu celelalte două două catrene, la fel de roşiatice ; cândva chiar le ştiam, fiindcă mă străduisem într-aceasta – considerându-le „versus meos”, la fel compuneam, într-acelaşi stil ditirambic despre Partid şi Patria noastră de_Atunci (anii ’60).
    Bărăscuţa, căreia’i dedicasem - în mână chiar - nişte versuleţe pe rimă şi ritm de „Mioriţă”, mă roagă : ”Le vrei tu pe_astea ? – ţi le dau ! Poţi să le trimiţi unde vrei – cred că te publică !”
    Le-am copiat caligrafic pe_o foaie dublă de caiet „dictando” (ietă ce se leagă!) şi le-am expediat la ”Cravata roşie”, cu care corespondam – tot „versificatoriu” – de vreun an încoace ; redacţia fiind aceeaşi (+”Arici Pogonici”), mi-au apărut în ”Luminiţa”, după vreo lună /două. Şi_aşa am devenit „poiet” ; voi povesti, într-altă parte, şi_alte consecinţe despre_acest „eveniment” ; vom reveni! (Confer şi p 3 de copertă a părţii convexe din volumenul «Nopţi triunghiulare + DICTANDO DICTANDA», Editura TIPARG, 1995)_______________________

    Născut într-un cătun de sărărăcani - DEALU CĂTUŞII din fosta regiune PITEŞTI (judeţul ARGEŞ). Elev silitor şi premiant în primii 4 - 6 ani de şcoală, în satul Bărbăteşti-Vale ; la numai doi luştri (ai mei), tatăl FLOREA N. DOBRE pleacă DINCOLO - fără_a se mai întoarce, fireşte. După doi ani de la evenimentul acesta existenţial, fui "adunat" la Casa de copii şcolari din Câmpulung-Muscel ; silitor şi_acolo, desigur, în Urbea lui Neacşu, mă făcui remarcat prin preocupările mele : "actoriceşti" (...nu doar fiind colleg de clasă, într-a IX-a, cu Mircea Diaconu), "poiet" - aşa mă porecleau coşcolarii ("POIETU'"), etc. ...Vom reveni!
    { (Nu eram nişte oameni săraci !) Oricum însă, (?!) afară doar de Popa de pe Cot, (...dico:) şi de naş Florea lu’ Oneacă, nici ceilalţi delureni nu_o duceau, ei, trai pe vătrai, (dar nici muritori de foame nu erau, gospodari şi puşi pe treabă fiind mai toţi.) Noi ăştia_ai lu’ Anton, (aşa ni se zicea după tata-mare bătrân – pe care eu nici nu l-am cunoscut, se_’nţelege, străbunicul), ceva-cumva, cred eu – pre cât ‘mi_aduc aminte, mai înstăriţi decât alţii păream.
    ...Cu toate astea, la noi în casă nu se folosea cearceaful ;
    o pătură tare peste stratul de paie, care se schimba o dată la o lună (stratul), însemna salteaua, confortabilă totuşi – (căci ma’a-mare, mai „spartană”, aşternea direct pe blană pătura, tare şi_aceea) ; pe jos aveam pământ-gol (aşa se zicea la noi – poate metaforic, poate doar firesc), spoit cu baligă de vacă şi cu var – din când în când, şi mai ales de sărbători ... preşuri pe jos nu aveam, se_’nţelege că nici “covor”. (Cuvânt pe care ‘l_învăţam, auzit, la şcoală – ca pe un „neologism” : eu, că alţii - cei din Vale mai ales - îl ştiau din casă, copiii de „chiaburi” şi de muncitori la Piteşti.)
    Şifonier - aşa ceva nu_am văzut decât când eram printr-a III-a, la Petrache Cioroga, bunicul dinspre mamă… (“Richite_împletite”*...) ; şifonierul, totuşi, (?!), că_’l uitasem... : şi la ei, la bunici, tot un obiect „straniu” de fapt era şi_a rămas în casă doar vreo lună ... până s-a măritat, la Slătioare, tanti Veta, că pentru ea_’l cumpăraseră, dotă cum ar veni. Perdele la geam – nici de_alea nu_aveam ; căci era casa spre fundul curţii_’ncolo...
    Pe geam i-o fi văzut „Mirica” – pe_ăi „bătrâni” încârligându-se ... eu doar mi i-am închipuit, adult fiind şi scriitor deja, când vorbesc de_aşa ceva în novela-ceea “excelentă”...dico : Vă_’nchipuiţi, cred, cât de săraci şi de înnapoiaţi ca nivel de civizaţie şi confort erau ceilalţi din Deal, dacă noi – ăştia mai răsăriţi - trăiam atât de “non-urban” ; cred că popa Mitică doar şi naş Florea trăiau mai alt-fel ... ştiu că Naşu pe jos avea cărămizi încleştate cu ciment, alb, sau mixat cu var.
    Pe Vale, în Bărbăteşti, mai mulţi erau cu stare : Sibicenii, Rîpenii, (“moşieri, dă-i dracu’ !” – poate aş fi zis, dacă aş fi ajuns, prin tata, “chiabur căcăniu - ciocoi comunist”, dar nu_a fost să fie, poate mai bine_aşa !), naşu’ Savastică (de la care_’mi trag eu numele păstrat şi_’n pseudonimul oficial), Stănculescu, Bisoi (învăţători – cu şcoală de_aia serioasă, "NORMALA" de la Câmpulung), Sterea, Cucu, Mande... şi_or mai fi fost nu doar ei *ţărani mijlocaşi.
    De pe timpul ăsta, până’ntr-a IV-a – când începe alt capitol din viaţa mea, ce_’mi mai amintesc eu... : că desenam frumos – cel mai frumos din toată şcoala şi după ce se făcuse, la Bărbăteşti, cu gimnaziu ; le desenam şi la „moşieriţe” (pe bani !), ca să ia şi_ele “10” ... la „desiemn” – aşa se zicea la noi, zzăău !
    O-dată – m-a luat Geta pe la ea pe_acasă...
    (Trăieşte, că altfel – m-aş lăuda, poate, cu niscai ,,pupeli”, precum cu Olguţa verişoară-mea ; tac şi scriu despre alt ceva...
    Acolo_am văzut, sub velinţă, pânză albă – fără_a înţelege că e cearceaf, (cred că nici nu cunoşteam cuvântul), şi’l consideram “ceva”, doar de frumuseţe ; ...rame cu poze multe – mă priveau moşierii vechi, (dico :), de pe pereţi... (De_astea aveam şi noi, vreo două, tot încărcate cu multe fotografii, dar în camera-bună ; iar în camera de la drum – doar icoana !...Comment )
    Pe jos avea podea de scândură şi covor – dar eu, tot aşa, nu ştiam cuvântul ... vedeam, desigur, la ce foloseşte ,,pătura”-ceea specială pusă pe duşumea. (Nu mai ştiu dacă m-a pus pe mine să mă descalţ – cred că nu.) Dulapuri cu pahare multe’n ele, dincolo de geam... (Şi de_ăsta, doar unul, aveam şi noi, tot în odaia-bună, dar fără „fereastră” – ca să poată lua Florea, paharul, când venea’ Iorgu sau Titu sau alţii, mai direct-aşa, fără „geamaşlîcuri”...)
    ...Velinţe moi şi pe pereţi ... (la „Bundreni”, vreo două-trei prosoape cusute de mama mea sau rămase de la cealaltă mamă, a fraţilor „vitregi”) ; o masă - doar a ei ... cu cărţi, caiete, tocuri şi peniţe, stiloul ... avea şi_aşa ceva, dar nu_’i dădea voie, încă, Doamna Frosa, “profesoara”, să scrie cu el – mai ales la caligrafie.
    (Eu... nu_aveam o masă a mea, scriam şi pe masă – când apucam – sau, pe unde_apucam ; de’_nvăţat, când învăţam, o făceam şi pe Coasta Boului, lângă oi şi_’n ciripit de păsărele...)
    ...Venisem să’i desenez, şi nu mi-a dat şi_ea, a dracu’, Geta, nici măcar o ţuică !... (Şi_avea tatăl ei, Sevastică Rîpeanu, vreo cinci-şase linuri cu / de prune, se vedeau în curte ... şi de peste gard, când treceam noi, cei din Deal, la sau de la şcoală.)
    Cred că mi-a dat, doar, doi lei ... pizdă – nu_a vrut sau nu i-o fi trecut prin gând să_’mi dea, că mie – da, numai că... “A intrat mă-sa peste noi, când eu tocmai...” (:era să zic, însă – nu-i adevărat) ; bunică-sa_a intrat, de vreo două ori, uitându-se (cu duşmănie de clasă, cred) ce frumos ştiu eu să desenez.
    ...Ta-so era deja prins în nişte procese „fobo-chiaburnice”... mă-sa – după el, pe la Piteşti, cum putea şi ea.
    ...(dico :) Cred că şi_eu, tot duşmăneşte, mă uitam la ele – fiindcă_mi deranjau, cu ochii lor, „artifactul” ... nu-mi plăcea să se uite nimeni, când desenam, în planşa mea ; după_aia (post factum), bine_’nţeles că mă gâdila_‘n orgoliu admiraţiunea operei : ...nu_aveau decât să mă laude cât ar fi vrut, ele sau alţii !
    ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .... ... ...
    Eram la şcoală sau nu eram ... cred că nu ; ştiu că_’n toiul verii se întâmpla – săptămânal – poate nu chiar zilnic – şi “la mijloc de codru des” ( Emin), văru-meu şi cu mine, tot copii ... + cele patru „fete” ale noastre ; cred că nu erau virgine ! (Din Partea convexa a volumenului nostru "DICTANDO DICTANDA" / "MEMORICALE"}
    ---------------------------------------------
    FOOTNOTE pentru "litratura-ceasta" :

    ...dico: Al Popii – nepotu-său Sib Aurel – e, mi se pare, tot scriitor ; a debutat, ştiu, ‘naintea mea – adică la vreme. Dup’aia_am aflat pe bune-bune, după ce eram şi eu cine sînt, că el ar fi cel care ... pe care ’l_aud, uneori, pe la Radio, ‘teodorizând” feluri de mâncare să’ţi lase gura apă. ...Nu_am stat de vorbă cu el – nici când era copil, ca mine ; poate fiindcă era el prea măreţ, iar eu ... „orfan” şi el, dar numai de bunic – Popa, la cosciugul căruia m-am adăstat vreun sfert de oră, cu Nicu Popii, dirigintele meu, fiu tot de popă ... din Richiţele, fireşte numindu-se chiar Popescu.

    “Richite_’mpletite” * – chiar aşa voiam să numesc volumenul dintâi ;
    şi cât insistase cumnatul meu MANU, tot o metaforă – nu (?), să rămână astfel, dar eu, mai „pizdos”, cu gândul „acolo”, pe_’ntuneric mai ales, i-am pus primei mele cărţi – titlu violet, “Nopţi triunghiulare”.

    dico : (reluată şi_’ntr-această parte a volumenului).
    ...Să lăsăm în pacea-i „cybellină” – persoana care a făptuit, prima oară pe tipar, epitetul calificativ sus-pus, căci... căci un bou şi_un prost cu “şt” mare este cel care a „contrazis-o” pe D-na C. B. de la “...litteratorum (2)” ... noi alt ceva vroiam să spunem despre alt fapt : sînt foarte sigur că nu_am văzut aşa-ceva, copil fiind, nici la alţii, oameni din Deal – pe Coastă sau pe Frăsînelu, şi_atunci... de unde am ştiut eu să făptuiesc treaba-ceea “La Măturici” ‘nainte chiar de_a fi şcolar ? – păi, cred, am fost „precoce” sexual ; ei-na, văzusem, totuşi, multe cuplări, la necuvântătoare, şi_am tras concluzia, ca orice “geniu sexual”. (Nu mă laud, să ştiţi – poate confirma Violeta, de la Şc. 62 – Buc., geometra care m-a înflorat cu respectivul epitet – dual, căci şi drumul în“W” tot astfel era, să’nchidem însă.) ...Sincer, îmi plăcea să mă uit – la cai, mai ales ... unde_o avea Mircean, armăsarul roşu, cât a „mea” de mare ! Lauda de sine miroase_a dor de drum ! ... drum în “W”, spre Conchaudville – caut companioană. Dar să mai ştiţi că_am dat de veste şi la “Matrimoniale”, (“...de la A la Z” – prin ’93), faptul : “filonez de origine română, posed pegatoretă (...)”; ce_a ieşit din respectiva laudaţie – voi da_’n vileag tipărit altcând.

    "NORMALA"… unde collegul Preda M. nu_a avut curaj să intre decât până la poartă – de frică să nu_’l pice la examen, cred : şi se scuză – zice el, în cartea lui, că ... ăştia_ai „miei” din Richiţele (Lungan, Prodănel et ceteri supranominaţi) duceau ţuică la profesori – ca să_ajungă, şi_ei, doar învăţători. “Pisica – unde n’_ajunge zice că’_i pute !”, dar ‘el” a ajuns – la Odorheiu Secuiesc, pe fuga, tot la o şcoală „normală”...

    *ţărani mijlocaşi : (:O noţiune politică – pe care o ştiam de_atunci, dar nu de la şcoală ... dintr-alte lecţii – de „învăţământ politic”, în casă la noi, când ascultam ce vorbea/u Stănculescu, directorul din Vale, cu tata ; mă lăsau, chiar, să-i... „povestesc”, după_aia, plâng.)

    dico : şi era să zic „ciocoii” ... Permiteţi-mi să-mi exprim, aici, o părere de critic literar : consider romanul „vechi” al lui Filimon, despre “ciocoi”, mai modern şi mai bine realizat, estetic, decât “Enigma” lui Călinescu ; zic şi_eu, nu dau cu ghiocul ! ...Am încercat să_’i argumentez asta şi lui M. Zamfir – după un curs de literatorie ; nu m-a jignit, „ştefăneşte”, apărându-l pe Critic, dar mi-a spus că el nu agreează ierarhizări “in specie rei” (sintagmă ASF). ...Revin : ca scriitor-prozator, Filimon este mai profesionist decât Călinescu G. – Greşesc ?...
    [/ <D’te, mă, dracu’, nene Slastian din Ştefăneşti-Vale ! Te dau afară, când oi veni_’n Uniune – membru-deplin ! Dixi !>]

    “doar icoana !...”Comment : lăcrimez, (nu plâng, deci, precum voiam să scriu şi m-am contrapus !), cu toată „atheitatea” mea. Pe cei într-adevăr creştini, chiar de mă consider „atheu” în gândire, sincer, îi iubesc şi‘i admir mai ales. Dar să nu_aud eu de d’ăia care ... deşi se‘nchină din convingere, păcătuiesc drăceşte cu fiica-le – în pat sau pe bătătură, noaptea-ziua, (dracu-ştie, că nu i-am filmat !), şi cer dumnealor iertare „creştină” – lui Dumnezeu mult iertătorul şi mie – să le cresc eu fata, mare !
    ~ HOŢILOR de la Feteşti, toţi trei-patru !... şi tu, „Rozanache” – care_ai recunoscut, dar de ce_a trebuit să ţi-o şi cresc eu, mă-porcule de om ?!... Să_’ţi citească fiică-ta, „Vachilina” – şi să vă duceţi unde trebuie, ca să clarificăm problema !
    ~ Auzi, Nefiică-mea ?!... – dacă nu_auzi, citeşte şi procedează (te rog) în consecinţă ! Nu_o să stau de vorbă, tihnit, cu tine – decât după ce’ţi vei fi preluat numele de familie ”cuvenit” prin concepţie fiziologică !
    (Să te numeşti TRANDAFIR, precum şi creştineşte, cred eu că trebuie !)

    …(dico :) L-au şi legat mai apoi, peste vreun an. Tatăl meu povestea – „partinic” – despre ; şi, desigur, ne-plângându-i soarta lui S. Rîpeanu. Vremuri – pe care şi eu le înţelegeam, atunci, tot partinic ; în fapt, eram un copil, ca şi tata, într-ale politicii – pe care nici alţii, intelectuali – vez-că, (Deşliu, Banuş et caeteri), nu le înţelegeau, conştient, cum ar fi trebuit să fie ... mă-rog, poate că erau doar “partinişti”, precum Sadoveanu.
Favorite Quotes
  • IN MEMORIAM FRATRIS ~ NICOLAUS DOBRIS VARLUGA
    (+30 DIE, AUGUSTI MENSE, 2010 ANNO)

    MUTATUM NOVUM TEXTAMENTUM
    (POEME PHILOGYNE, D'APRES UN CUNNIPHILE)

    Tant que MOTTO ~
    Viens ma belle, viens ma grâce, viens que je te monte sans selle!
    Cela te dit Antoine de SEB-FLORACE, au fil de tes yeux qui brillent...
    quoi que tu sois presque ma fille. Toi, *Nicolette-Madame de CONCHAUDVILLE...
    C’est toi, ma chere, qui t’es de ce lieu quitte ? ~ je n’en sais pas.
    Moi je me rends a ton etoile de chair plus violette que tout,
    ca tant qu’hommage si tu m’arretes dedans ta cage
    ou dorment tes fleurs – flocons qui sententent dans mes narines
    vacantes, attention mais pour instant !
    Dimanche a nous mais ce sera demain.
    C'est une vie que nous avons mais un cul plein de flocons !
    Nicolette, Danielle, Annielle... combien ? ~ ce sont pas trois !
    Pour Danielle et ta bonne mere c'est la tienne que je prefere!
    As-tu deux cons a foutre doux ? Ton clytoris pret-il sera d’un philogyne
    jeu plein d’amour devant ma pine ? Un beau voyage sur toutes les cimes
    de Mont Venus ~ ca t’interrese? – je te l’adresse ;
    habiterons nous deux l’hotel de Pine-Pierre ? ~ si non, parce que Ma Dame
    est tres fiere, on peut demenager meme la Cite de Verge la Sainte,
    mais n’aie pas crainte, ma chere,de voyager pour une **pegatorette
    qu’on doit acheter pour nous, ma Nicolette, a chatte humide ~
    mais je m’adresse aussi a d’autres femmes a cage,
    ces brefs poemes-haikou pour Vous ~ qui nage la Votre ~
    sur mon âme de terre, Mesdames !
    (Florace, Rimes de mariage pour des femmes a cage)

    IUBITELOR IUBITE, (-HEU FUGACES ~ NON ~ LABUNTUR ANNI,) DIN DEAL VĂ LAS ~ DE_AL DRACU’ DOAR PENTRU FETIŞ ~ SĂLAŞUL DRAGOSTELOR NOASTRE, PATUL ; PE RESTUL DE AVERI MĂ PIŞ ... LE TREC ÎN CATASTIF ~ SĂ LE CONFIŞTE STATUL. (DAR ALOR MEI PĂRINŢI ~ CHIAR NU LE_AŞ DA NIMIC TIVIT, ŞI DE_AŞ AVEA ~ MĂCAR SĂ-I VĂD ÎN PIELEA-GOALĂ ; CĂCI DIN MATERNUL ALAMBIC NU LE-A IEŞIT NICIO SCOFALĂ.) [...* UN VLĂGUIT INSERT CU BOALĂ MUTĂ PE FEMEI.] ...PRIETENI DRAGI AI MEI, CHIAR BUN-RĂMAS VĂ ZIC ~ DUŞMANILOR ~ ŞI VOUĂ TOT ÎNTR-AMINTIRE ; MĂ-ROG, ŞI_AMICILOR, DAR VOUĂ VĂ DEDIC ~ VEDEA-V-AŞ PLÂNŞI PRIN CIMITIR(E) !
    POST SCRIPTUM AD LECTORES :
    ...GHICIŢI CINE LE-A ZIS VREODATĂ ~ ACESTE VERBE MIEZUITE (?) POETUL CARE_A FOST ŞI TATĂ, PRE VREMURI SCÂRBE NECITITE.
    DAR DACĂ V-A PLĂCUT CUMVA TOT CE V-AM SPUS ŞI VĂ MAI ZIC ~ ACESTE VERSURI STRÎMBE CA (...) UN EPITAF, DIN EL EU FUTEŞ MĂ RIDIC ÎN PRAF DE STELE ; FAC ÎNSĂ’N PLUS DEMERSURI GRELE / DIFICILE CĂTRE ZENITUL CLĂTINÂNDU-SE PE FILE, CA SĂ MĂ PLIMBE’N DRICUL TRAS ~ LA POARTA LUNII ~ DE MULŢI PEGAŞI CARE NECHEAZĂ_A STEAUĂ ; VOR SPUNE POATE UNII ~ CRED ~ CĂ MI-S POZNAŞ DE RIME DOAR, EU CHIAR AŞ VREA-O NĂZUIT !
    _______________________
    [...* INSERT FACULTATIV CUMVA :
    CUCOANELOR IUBITE, VĂ MAI LAS, TOT VOUĂ, DOAR CEEA CE MI-A MAI RĂMAS ~ O *“MULĂ” ; ŞI_AM FOST UN OM BERBANT DAR DE PRIPAS ~ CU RODURI MULTE, VERBE SUB CĂCIULĂ ~ “*BELIŞ” AM VRUT SĂ ZIC DEASUPRĂLEA, CĂRUNT ŞI_ACOLO - CHIAR - CU PATRU OUĂ.]
    NOTA PHILOLOGICA :
    Substantivul *“MULĂ”, chiar dacă rimează (desigur intenţionat) cu vreun alt cuvânt “inefabil”, îşi poate păstra şi semnificaţia din DEX ; sau din DICŢIONARUL LATIN-ROMÂN (confer pp 770, Gh. Guţu – E.Ş.E., Buc. 1984) – “mula, -ae” devenind o metaforă antonimă faţă de “pegas”. Alte interpretări, mai mult sau mai puţin vădite, fi.vor, desigur, tot primite – sic ! Cât despre celălalt substantiv rar dintr-acest insert – “*BELIŞ”, recunosc sincer că nu l-am reperat în DEX (şi nu ştiu de ce lexologii noştri nu l-au înregistrat), dar la noi pe Deal şi primprejur semnifică – vulgar – ceea ce DEX-ul înregistrează, ştiinţific, la pp 843 …
    confer şi sinonimia vădită (“… ~ …”) din textul nostru.
    “Poezii” !... pre limba noastră plurisensuală.

    PRO CONFORMITATE OBSIGNANTIS : ANTONIUS FLORATIUS NEMO
    Antoine de SAINT-FLORACE (A-S F)
    Conchaudville ~ Colline de Chathumide, nov 2010

    ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
    Footnotes pour les vers en fracais :
    * Nicolette c’est un nom propre pour sur fictif qui pourrait avoir, d’apres son etimologie grecque, sens metaforique (id est celle qui me vaincra cependant… si non m’a-t-elle vaincu ? - comme je le/la voudrais !)
    **pegatorette”DICO: ca ce sera une sorte ineffable de charette asta ar fi un fel “inefabil” de căruţă trasă de “pegaşi” către stele turcheze – chiar şi cu patru litere fiind scrisă : “pegă” ; eliminând numai două sunete mediane, ghicim că’I vorba doar de_o “p..ă” ; cuvânt de_origine latină – ne’nscris în DEX-uri deomdată. Alte interpretări, mai literar-mitologice, sunt în consens şi cu ceea ce gândim noi.
    *NOTA BENE : Pour les mots *”MULĂ” et “*BELIŞ” voir /confer NOTA PHILOLOGICA ! Quant a notre "haikou", il s'agit donc de nos vers composes en francais, tant que "motto", mais en songeant... a quoi / a qui ? Le nom propre "Nicolette-Madame de Conchaudville" pourrait avoir une autre rime, plus concrete... Est-ce-que Vous m'en avez compris?

    (*) D’apres une EPÎTRE “AD MAECENATES” :

    Moi, je crois, Monsiur le Lecteur, que le present-livre ~ pour sur contestable ~ c’est LA DEUXIEME BIBLE (d’)après le CHRIST …non, sans aucun doute, par sa profondeur ~ quoique je ne me considère pas meme “aphilosophe” ~, ni par les confessions de ma vie (d’une narrativite douteuse ~ moi, je le reconnais), mais… par le debat, sincere et droit/juste, des idees/faits que je propose, ceci, meme que je serai debine (vilipende), c’est un LIVRE DES LIVRES. (*)
    signum auctoris : A-S F
    ____________________________________________________
    Conchaudville, le 22 decembre 2010 :
    "C'est une vie que nous avons et un cul plein de flocons !"
    "Entre toi et bonne ta mere c'est la tienne que je prefere" (... :sa chatte humide )